Medicina tibetană a provenit mai mult de patru mii de ani în urmă. Aceasta reprezintă un sistem de cunoştinţe practice despre om, despre relaţia dintre corp, suflet şi minte. Viziunile teoretice ale medicinii tibetane se bazează pe studierea principiilor universale Yin-Yang. În lumea reală totul prevede un sistem unic a acestor două contrarii: căldură şi răceală, integralitate şi gol, zi şi noapte, etc. Energiile Yin şi Yang formează sisteme regulatorii în organism, începutul vieţii (Dosha).
Echilibrul şi raportul armonios care sunt determinaţi de starea şi sănătatea omului, funcţiile organelor interne şi minţii. Este importantă înţelegerea conceptului de echilibru – “mijlocul de aur”. Sănătatea este privită ca un echilibru al celor trei principii vitale.
Specialiştii medicinii tibetane consideră că nu există boli separat de pacient. Identificând adevăratele cauze ale bolii, medicul le conectează de o anumită persoană, de caracterul ei, de stilul ei de viaţă şi de alimentaţie. Un medic ce practică medicină tibetană tratează oamenii, dar nu boala, care reprezintă o consecinţă a tulburărilor sistemelor în organism. Folosind tehnici simple de diagnosticare, cum ar fi întrebări şi examinare, studiul limbii şi a ochilor, diagnosticul pulsului, medicul determină natura bolii şi cauza acesteia. Tratamentul începe cu restabilirea echilibrului energiilor vitale. Acesta include patru componente:
- Stilul de viaţă
- Recomandări privind alimentaţia (în funcţie de constituţia omului)
- Fitoterapia (pe bază de plante tibetane)
- Presopunctura (acupresura)
- Acupunctura (acuterapia, reflexoterapia cu ace)
- Masajul vacuum (masaj cu ventuze, vacuum terapie)
- Auriculoterapie
- Stounterapie
- Încălzirea (moxoterapia, încălzire cu trabucuri de pelin)
- Hirudoterapia.
Fiecare organ, sau mai precis sistem funcţional, dispune de un canal care îl conectează cu altele şi cu lumea exterioară, dar totuşi, corpul uman este considerat ca un tot întreg fiind în legătură inseparabilă cu toate organele, sistemele şi mediul extern.