Medicina orientală

Medicina tibetana

Medicina tibetană a provenit mai mult de patru mii de ani în urmă. Aceasta reprezintă un sistem de cunoştinţe practice despre om, despre relaţia dintre corp, suflet şi minte. Viziunile teoretice ale medicinii tibetane se bazează pe studierea principiilor universale Yin-Yang. În lumea reală totul prevede un sistem unic a acestor două contrarii: căldură şi răceală, integralitate şi gol, zi şi noapte, etc. Energiile Yin şi Yang formează sisteme regulatorii în organism, începutul vieţii (Dosha).

Echilibrul şi raportul armonios care sunt determinaţi de starea şi sănătatea omului, funcţiile organelor interne şi minţii. Este importantă înţelegerea conceptului de echilibru – “mijlocul de aur”. Sănătatea este privită ca un echilibru al celor trei principii vitale.

Specialiştii medicinii tibetane consideră că nu există boli separat de pacient. Identificând adevăratele cauze ale bolii, medicul le conectează de o anumită persoană, de caracterul ei, de stilul ei de viaţă şi de alimentaţie. Un medic ce practică medicină tibetană tratează oamenii, dar nu boala, care reprezintă o consecinţă a tulburărilor sistemelor în organism. Folosind tehnici simple de diagnosticare, cum ar fi întrebări şi examinare, studiul limbii şi a ochilor, diagnosticul pulsului, medicul determină natura bolii şi cauza acesteia. Tratamentul începe cu restabilirea echilibrului energiilor vitale. Acesta include patru componente:

 

  • Stilul de viaţă
  • Recomandări privind alimentaţia (în funcţie de constituţia omului)
  • Fitoterapia (pe bază de plante tibetane)
  • Presopunctura (acupresura)
  • Acupunctura (acuterapia, reflexoterapia cu ace)
  • Masajul vacuum (masaj cu ventuze, vacuum terapie)
  • Auriculoterapie
  • Stounterapie
  • Încălzirea (moxoterapia, încălzire cu trabucuri de pelin)
  • Hirudoterapia.

Medicina chineza

Scopul medicinii chineze – este de a restabili integritatea armonioasă a corpului uman şi a energiei sale.

 

Istoria medicinii chineze, conform diverselor estimări atinge 3-4 mii de ani. Premisa teoretică pentru formarea sa este filozofia taoismului. Conceptul împrumutat de la taoişti de Yin şi Yang este esenţial pentru medicina chineză.

Organele, sistemele şi funcţiile umane sunt, de asemenea, împărţite în Yin şi Yang. Toate organele dense parenchimatoze (interne) se raportă la Yin. Organele cavitare se raportă la Yang. Modificările şi interacţiunea dintre fenomene şi obiecte sunt descrise de concepţia Wu Xing. Fiecare organ, sau mai precis sistem funcţional, dispune de un canal care îl conectează cu altele şi cu lumea exterioară, dar totuşi, corpul uman este considerat ca un tot întreg fiind în legătură inseparabilă cu toate organele, sistemele şi mediul extern.

Fiecare canal are un anumit număr de puncte. Punctele biologic active (punctele acupuncturii) – reprezintă gaura prin care are loc schimbul de informaţii şi de energie între mediul intern al unui organism şi lumea exterioară. Prin aceste puncte pătrunde boala, dar printr-un efect terapeutic asupra acestora persoana poate fi vindecată.

Farmacologia chineza se bazează pe acelaşi concept de Yin-Yang, dar totuşi, medicamentele sunt clasificate în funcţie de puterea influenţei energetice asupra unui sau altui anumit organ.

Atunci cînd un medic ce practică medicina chineză examinează un pacient şi prescrie un tratament pacientului, el ia în considerare toate nuanţele organismului pacientului, condiţiile climatice, stilul de viaţă, viziunea asupra lumii, şi alege momentul oportun pentru un efect terapeutic.

 

Tratamentul poate include diverse metode de reflexoterapie:

  • Acupunctura (acuterapia, reflexoterapia cu ace),
  • Stounterapie, masajul vacuum (masajul cu ventuze, vacuum terapia),
  • Presopunctura (acupresura),
  • Auriculoterapia,
  • Încălzirea (moxoterapia, încălzire cu trabucuri de pelin),
  • Hirudoterapia,
  • Indicarea de remedii pe baza de plante (medicament pe bază de plante – fitoterapie).
Side Bar
//текст на кнопке