E pilepsia - este o boală psihică mintală, una dintre cele mai răspîndite boli ale creierului. Principalul simptom al epilepsiei - convulsii recurente pe fonul unor tulburări de conştiinţă. Boala este cunoscută de foarte mult timp, numele i-a fost dat de Avicenna. De epilepsie suferă potrivit unor surse variate, de la 0.5 pînă la 1% din populaţia globului.

Cauzele apariţiei epilepsiei

Apariţia epilepsiei este determinată în principal de predispoziţia genetică şi influenţa factorilor externi şi interni de toxicitate (infecţie, intoxicaţie, prejudiciul natal şi prejudiciul postnatal).

Prin urmare, epilepsia este divizată în primară (genuină, idiopatică, esenţială), cu cauze necunoscute şi secundară, aşa-numita simptomatică, cauzată de boli ale creierului (trauma, consecinţele unei boli, tumori cerebrale).

Simptomele de epilepsie

Simptomul cel mai caracteristic de epilepsie - este un atac epileptic.

  1. Convulsii generalizate (bilaterale simetrice - fără un început expresiv, şi parţiale, care au un început expresiv). Simptomele de convulsii generalizate de epilepsie sunt caracterizate prin următoarele elemente: pierderea conştiinţei (în mod brusc), convulsii (spasme clonico-tonice - contracţii  ritmice a muşchilor corpului, inclusiv a picioarelor şi feţei), poate fi muşcarea limbii, obrajilor, salivaţii roz, încetarea temporară a respiraţiei, pierderea involuntară de urină şi mai rar pierderea involuntară fecală, mişcarea aleatorie a unei părţi a organismului.
  2. Epilepsie absentă. Atac (absent) mic. În cazul epilepsiei absente în perioada crizei lipseşte căderea şi convulsiile. Principalul simptom al epilepsiei în acest caz, persoana se blochează (se blochează la jumătate de cuvînt, nu termină mişcarea începută) - conştiinţa este oprită pentru cîteva secunde, persoana încetează să se mişte, să vorbească, să scrie, are o privire intensă, sau privire absentă îndreptată la un punct. Întrucît acest atac este foarte scurt, persoanele înconjurătoare nu sunt întotdeauna în măsură să-l urmărească. După încetarea atacului pacientul continuă să facă ceia ce a făcut pînă la atac şi nu-şi aminteşte nimic de atac.
  3. Convulsii parţiale epileptice (epilepsie jacksoniană). De obicei, un atac are loc menţinând în acelaşi timp conştiinţa, simptome de epilepsie jacksoniană - spasmele care apar se localizează în picior sau braţ. În timp, în procesul de progresie a bolii, convulsiile parţiale epileptice pot deveni generalizate.

Crizele epileptice (atacul epileptic) poate fi precedat de o aură - preludiu crizei. Aura poate fi senzorială, vegetativă, senzitivă, motorie şi de vorbire:

  • aura senzorială - înainte de începerea atacului funcţiile organelor de simţ sunt fără schimbare;
  • aura vegetativă - se simt organele interne;
  • aura senzitivă - tulburare a sensibilităţii unor părţi individuale ale corpului;
  • aura motorie - apare spontan, mişcări de acelaşi tip, nemotivate, repetitive ale membrelor, trunchiului, muşchilor faciali, etc.;
  • aura de vorbire - sunt pronunţate un şir de cuvinte fără legătură.

Dacă convulsiile epileptice urmează involuntar fără perioade de ameliorare,  atunci se dezvoltă statutul epileptic, care poate dura de la o jumătate de ora la o zi. Această stare necesită asistenţă medicală de urgenţă.

Tratamentul epilepsiei

Metode eficiente de tratament pentru epilepsie în medicina clasică (alopatică), din păcate, în prezent nu există. De obicei, tratamentul epilepsiei se rezumă la prescrierea medicamentelor, care inhibă activitatea spasmelor şi înlătură apariţia simptomelor externe, făcând mai uşoară starea pacientului, dar nu vindecă boala şi, eventual, afectează în mod negativ starea psihicului şi se manifestă sub formă de deformarea personalităţii.

Tratamentul epilepsiei este orientat în primul rînd pe crearea condiţiilor de restabilire a echilibrului energetic pierdut, normalizarea stării psihice şi emoţionale a omului şi corectarea funcţiilor perturbate ale organelor interne.

Metode de tratament al epilepsiei utilizate în clinica noastră de medicină orientală -reflexoterapie, fitoterapie. În fiecare caz concret şirul de metode utilizate poate fi extins.

Este important de menţionat faptul că tratamentul epilepsiei este complex şi dificil, dar totodată o problema rezolvabilă cu eforturile combinate ale medicului şi pacientului.